The_Enlightened_One wrote:(acum raspund eu si pt. cititori: de la un om. despre empatia asta si ca e natural sa blablabla, tot ce ai invatat/aflat e de la un om, oricare ar fi el, saman, guru, lama, baba blabla.
e normal sa transmitem diverse lucruri generatiilor, dar cand vine vorba despre astfel de lucruri sufletesti, adevarul e doar al tau, nu al unui om de la care ai invatat despre... empatie. daca vrei empatie, aia e altceva. ei incearca sa ne ajute, sa ne indrume, dar nu poti sa intelegi exact ce au inteles ei, prin urmare e posibil sa luam un drum gresit cu intentia cea mai pura.
E plictisitor, si putin pacat ca ai ales sa iti construiesti replica folosind idei tangentiale cu cele pe care le'am scris eu, dar la care nu ai fost atent.
Ca sa reiau, eu mentionam tocmai cum ca pentru a descoperi ca empatia e o caracteristica umana fundamentala, nu e nevoie sa iti spuna nimeni -- ci doar sa fii om.
Sa lasi un saman, guru, lama, etc, sa te "invete" cum sa fii om, in conditiile in care ESTI deja om, e absurd. Cum sa inveti sa devii ceva ce esti deja?
La asta m'am referit cand am atras atentia ca sa te raportezi uman si sincer la eveniment este mult mai natural, firesc si usor decat sa o faci din tot felul de perspective si principii psihotice de genul "din lumina alba venim sa caram povara materiei si a mintii, iar moartea reprezinta eliberarea si integrarea in Zamolxis".
Ai mentionat ca "moartea nu exista, moartea e transformare, este eliberare", si apoi ai prezentat succint intr'o fraza esenta fundamentala a vietii. Oare astea chiar reprezinta perfect si sincer perspectiva ta fundamentala asupra lucrurilor, lipsita de orice dubiu? Eu am impresia ca e vorba de o sinteza pur mentala, logica, sterila, a unor "slogane" hippie/new-age, intarita de existenta unui grup care impartaseste ideile astea, si verificata de cateva experiente profunde, revelatoare avute pe un intoxicant, din care au ramas cateva amintiri creionate... Si daca asa e, atunci mie nu mi s'ar parea 'igienic' sa imi bazez viata pe ea -- si nici macar opinia.
Poezioara aia Zen de mai sus tot despre asta era.. "Do not use another's bow and arrow." Iar deasupra ei, dupa "Chiar e nevoie sa invatam de la altii cum sa fim oameni", urmeaza un semn de intrebare (retoric), nu de exclamare
si legat de tristete. pai daca toti vrem acelasi lucru in viata, adica sa fim fericiti, eu de ce as alege sa ma intristez in mod constient ca a murit un om ?
Pentru ca, desi e vorba de tristete, cumva e 'frumos' ca, om fiind, sa'ti para rau ca acea persoana nu se va ma putea bucura niciodata de un parfum, de o gluma, sau de o cafea pe o vreme ploioasa.
end of story)
I think it's time, yes
